OrthodoxChristianity.net
October 30, 2014, 09:55:38 AM *
Welcome, Guest. Please login or register.

Login with username, password and session length
News: Reminder: No political discussions in the public fora.  If you do not have access to the private Politics Forum, please send a PM to Fr. George.
 
   Home   Help Calendar Contact Treasury Tags Login Register  
Pages: 1   Go Down
  Print  
Author Topic: Problema asa - zisilor conservatori apartinind Ortodoxiei de Stil Nou  (Read 593 times)
0 Members and 1 Guest are viewing this topic.
Lukianos
Newbie
*
Offline Offline

Faith: Orthodox
Jurisdiction: GOC/HOTCA
Posts: 12


« on: January 23, 2012, 09:29:13 PM »

(Cuvintarea parintelui ieromonah Maximus (Maretta) la Conferinta inter – ortodoxa ‘Ortodoxia si Ecumenismul Modern’, Universitatea din Chicago , martie 5/18 2007)

Prea Sfintia Voastra, parinti si frati, doamnelor si domnilor

As dori sa va vorbesc astazi despre problemele pe care le intimpina conservatorii din Stilul Nou. Cind spun conservatori ai stilului nou ii am in vedere pe cei care considera introducerea calendarului gregorian si implicarea in miscarea ecumenista ca rataciri nefericite sau, intr-o anumita masura, chiar erezii, dar care insa au ales sa ramina in bisericile ce urmeaza noul calendar si care au adoptat ecumenismul. Acesti conservatori din Stilul Nou considera pe drept Ortodoxia ca fiind Biserica lui Hristos, cea Una si singura adevarata, si ei urmeaza doctrinele si traditiile cu un zel admirabil, insa se afla sub episcopi care neaga chiar acele doctrine si care evita cuviosia traditionala. Punindu-se in aceasta situatie cu siguranta neplacuta acesti conservatorise vad obligati sa o justifice, si aduc in acest sens urmatorul argument:
 
“participarea episcopilor nostri in miscarea ecumenista este gresita, insa este doar un abuz, nu o erezie; si chiar daca s-ar dovedi eretica intr-o oarecare masura, aceasta participare are loc doar la nivel personal si nu oficial.”
 
In acest fel biserica ca un intreg nu este implicata in erezie, ceea ce permite credinciosului sa ramina cu constiinta curata in continuare in comuniune cu episcopii in discutie. Acest mod de gindire fundamenteaza toate incercarile serioase de justificare a raminerii in Biserica Stilului Nou sau Biserica Ecumenista si refuzul de a se indrepta spre Biserica Vechi Calendarista sau Biserica Ortodoxa Traditionala.
 
Argumentul in sine cere raspuns la ceea ce inseamna act oficial chiar daca Parintii Bisericii nu au aratat care este distinctia dintre erezia oficiala si cea neoficiala. Istoria Bisericii sta marturie ca atunci cind un episcop proclama erezia in timp ce predica in biserica, cei care il ascultau rupeau imediat comuniunea cu el, iar ceialalti episcopi ai Bisericii intrerupeau comuniunea cind devenea clar ca acela era convins de parerile sale si dupa ce ii dadeau un timp ca sa se pocaiasca. De exemplu aceasta a fost cu siguranta situatia in cazul Nestorienilor. Totusi, am sa raspund acestei provocari demonstrind ca Biserica Stilului Nou a marturisit fara indoiala invataturi eretice in cel mai oficial mod cu putinta: prin declaratiile Patriarhului si prin aprobarea acelor declaratii de catre Sinodul Bisericii.
 
In 1948 a fost creat Consiliul Mondial al Bisericii, o organizatie mondiala al carei unic scop este acela de a promova ecumenismul si principiile eclesiologice neortodoxe care fundamenteaza ecumenismul. Patriarhia Constantinopolului si un numar de alte Biserici Ortodoxe au devenit membre fondatoare, dovedind prin aceasta ca impartaseau in totalitate scopurile si conceptiile Consiliului Mondial – si intr-adevar chiar au ajutat la formularea acelor scopuri si conceptii! Charta Consiliului afirma urmatoarele:
 
[indent]Scopul principal al participarii bisericilor in Consiliul Mondial al Bisericilor  este acela de a chema la unitate vizibila intr-o singura credinta si o singura participare euharistica… Pentru a ajunge la koinonia [comuniunea] de credinta si viata, marturisire si slujire, bisericile se angajeaza prin intermediul consiliului:
 
  • Sa promoveze prin rugaciune iertarea si impacarea intr-un spirit de raspundere reciproca, dezvoltarea unor relatii mai adinci prin dialog teologic si impartasirea resurselor materiale si spirituale intre participanti;
  • Sa faciliteze marturisirea comuna in fiecare loc si peste tot locul si sa-si asigure support unii altora in munca lor misionara si de evanghelizare;
  • Sa permita dezvoltarea unei constiinte ecumeniste prin procesul educational si viziune de viata comunitara in functie de fiecare context cultural particular;
  • Sa se ajute unii pe altii in relatiile cu comunitatile de alta credinta;
  • Sa permita reinoirea si cresterea in unitate, slujire, misionarism si activitate pastorala;
  • Sa permita dezvoltarea relatiilor intre biserici, in special in cadrul Consiliului, dar si in afara acestuia;
  • Sa stabileasca si sa mentina relatii cu Consiliile Nationale si Regionale, cu organizatii ale Comuniunii Mondiale Crestine si alte institutii ecumeniste;
  • Sa sprijine initiativele ecumeniste la nivel local, national si regional;
  • Sa faciliteze crearea unor retele intre organizatiile ecumeniste;
  • Sa-si aduca contributia la mentinerea coerentei miscarii ecumeniste in diversele sale manifestari.

 
Toate aceste principii sint de neacceptat pentru orice persoana care intelege ce inseamna Biserica. Ele arata ca erezia cu care se confrunta Ortodoxia nu inseamna simpla unire cu una sau alta dintre bisericile eretice (ceea ce inca nu s-a intimplat cu exceptia Monofizitilor), ci, mai degraba erezia consta in aceea ca grupurile eretice din afara Bisericii fac oarecum parte din Biserica si ca Biserica Ortodoxa este parte a unui intreg mai larg compus si din ortodocsi, si din herodocsi. Orice afirmatie care acorda oarece importanta unui organism din afara Bisericii este o afirmatie eretica din cauza ca Biserica Ortodoxa este chiar Biserica in intregimea ei. Acele asa numite “Biserici” nu sint deloc Biserici, ci false adunari organizate in opozitie fata de Biserica cea una si adevarata. Acelea sint anti – biserici. Charta si scopul, chiar si numele Consiliului Mondial al Bisericii sapa la radacina doctrinei ortodoxe prin plasarea tuturor “bisericilor” la acelasi nivel ontologic. Mai mult, Consiliul Mondial al Bisericii recunoaste o singura miscare ecumenica – pe cea proprie. Nu lasa nici un loc pentru un “ecumenism ortodox”, care este valid si care ar cauta sa-i converteasca pe heterodocsi. Nu se poate pretinde ca scopul implicarii Ortodoxiei in ecumenism este acela de a marturisi ortodoxia din moment ce singura parte prezentata a “Ortodoxiei” este cu siguranta numai aceea ce se poate importa in conformitate aparenta cu principiile promulgate prin charta Consiliului Mondial al Bisericii, document care, asa cum am vazut, neaga invatatura ortodoxa cu privire la Biserica. Ecumenismul este chiar opusul evanghelizarii.
 
Orice Biserica care adera la Consiliul Mondial al Bisericii adopta prin aceasta conceptele eclesiologice care stau la baza Consiliului. Aceste concepte devin parte a credintelor fiecarei Biserici in parte. Patriarhia Constantinopolului si celelalte Biserici de Stil Nou nu numai ca accepta principiile la a caror enuntare au si participat, dar si-au dovedit si fidelitatea fata de acestea in diferite moduri de-a lungul ultimilor 60 de ani. De aceea nu exista indoiala ca doctrina oficiala a Bisericilor Stilului Nou este aceea a ecumenismului eretic indifferent de faptul ca multi dintre credinciosii Stilului Nou dezaproba in mod personal pozitia Bisericilor lor.
 
Odata ce Bisericile Stilului Nou au marturisit principiile ecumenismului nu s-au lasat mult asteptate pina sa le si exploateze in mod concret. Un prim pas major prin care s-a pus in practica invatatura eclesiologica a ecumenismului a fost ridicarea anatemelor de la 1054 impotriva Bisericii Romano – Catolice. Patriarhul Athenagoras si Sinodul Patriarhiei Constantinopolului au infaptuit acest lucru in 1965. In declaratie comuna cu Papa Paul al VI-lea au afirmat urmatoarele:
 
  • Ca regreta cuvintele jignitoare, reprosurile fara fundament si gesturile regretabile facute de ambele parti si care au marcat si acompaniat evenimentele triste ale acelei perioade;
  • De asemenea, ca regreta si indeparteaza din amintire si din mijlocul Bisericii condamnarile de excomunicare care au urmat acelor evenimente, memoria carora a influentat decizii luate pina in zilele noastre si au impiedecat relatii mai apropiate in milostenie, ca dau acele excomunicari uitarii;
  • Prin activitatea Duhului Sfint acele diferente vor fi depasite, prin regret fata de nedreptatile istorice si prin hotarire eficace de a ajunge la o intelegere, prin expresie  comuna a credintei apostolilor si a cerintelor sale.

Intelesul acestui document oficial este clar: condamnarea ortodoxa a ereziilor latine este “fara fundament” si trebuie stearsa din memorie si ca noi nu intelegem inca credinta apostolilor.
 
In septembrie 1990 delegatii oficiali ai tuturor Bisericilor Stilului Nou s-au intrunit la Chambesy, in Elvetia, cu reprezentantii oficiali ai Bisericilor Monofizite. Acolo s-au reafirmat pozitiile hristologice asupra carora ortodocsii si monofizitii au fost intotdeauna de accord si s-au ignorat si desconsiderat ca fiind neintelegeri semantice acele puncte unde nu s-a cazut de acord si s-au facut urmatoarele afirmatii:
 
"In lumina declaratiei cu privire la hristologie asupra careia am cazut de acord si a afirmatiilor commune de mai sus putem spune ca am inteles acum in mod clar ca ambele familii au intretinut cu fidelitate intotdeauna aceasi credinta hristologica authentic ortodoxa si continuitatea neintrerupta a traditiei apostolice, in ciuda faptului ca ei au folosit termeni hristologici in feluri diferite. Aceasta credinta comuna si loialitate data de Traditia Apostolica trebuie sa constituie baza unitatii noastre si a impartasirii.
 
Ambele familii sint de acord ca  toate anatemele si condamnarile din trecut care acum ne separa trebuie ridicate de catre Biserici pentru ca si ultima bariera catre unitatea deplina si comuniune a celor doua familii ale noastre sa poata fi indepartata prin harul si puterea lui Dumnezeu. Ambele familii sint de acord ca ridicarea anatemelor si condamnarilor se vor infaptui pe baza faptului ca ceea ce Sinoadele si Parintii au anatemizat in trecut nu a fost eretic."

 
Intelegerea de la Chambesy este o marturisire deschisa a vechii erezii monofizite. Acceptarea ei a fost posibila prin erezia moderna a ecumenismului care permite ca doua doctrine care se exclude reciproc sa co-existe pretinzind ca adevarul este ori la mijloc intre ele, cel mai mic numitor comun, ori ceva care ramine de descoperit in viitor sau, simplu, irelevant daca ne marturisim dragostea unul fata de altul.
 
Unii conservatori din Stilul Nou pretind ca intelegerea de la Chambesy nu ar fi o marturisire oficiala de credinta, ci mai de graba o serie de recomandari ale unor teologi, pe care Bisericile sint libere sa le accepte sau nu. Superficialitatea acestei notiuni este contrazisa de asa numita “Intelegere pastorala dintre Patriarhatele Copt si Ortodox ale Alexandriei” incheiata in 2001. Acest document afirma urmatoarele:
 
”Sfintele Sinoade ale Biserici Copte – Ortodoxe si Patriarhiei Grec – Ortodoxe a Alexandriei si toata Africa au acceptat deja rezultatul dialogului oficial cu privire la hristologie dintre Biserica Ortodoxa si Bisericile Ortodoxe Orientale, care include cele doua intelegeri oficiale: prima cu privire la hristologie semnata in iunie 1989 in Egipt si cea de a doua, tot cu privire la hristologie si ridicarea anatemelor si refacerea comuniunii depline, semnata la Geneva in 1990 [se refera la cea de la Chambesy], in care se afirma ca “in lumina declaratiei cu privire la hristologie… putem spune ca am inteles acum in mod clar ca ambele familii au intretinut cu fidelitate intotdeauna aceasi credinta hristologica authentic ortodoxa si continuitatea neintrerupta a traditiei apostolice.” S-a cazut de accord sa avem recunoastere mutuala a tainelor Botezului in baza a ceea ce Sf. Pavel a scris “Un Domn, o credinta, un singur botez” (Efeseni 4:5)”
 
Documentul afirma mai departe:
 
”Sfintele Sinoade ale ambelor Patriarhate au convenit sa accepte taina casatoriei cind este savirsita pentru doi parteneri care nu apartin aceleiasi patriarhii… Fiecare dintre cele doua Patriarhate va accepta sa savirseasca toate celelalte taine pentru acea familie rezultata prin casatorie crestina mixta.”
 
Aceasta declaratie arata clar ca Patriarhatele Alexandriei considera intelegerea de la Chambesy o marturisire oficiala de doctrina si nu in mod simplu opinii particulare ale unor persoane. Mai mult decit atit, Patriarhia Alexandriei i-a recunoscut in mod oficial pe monofiziti ca Biserica valida si legitima ca si Biserica Ortodoxa si afirma cu claritate ca ortodocsii sint de “o credinta” cu monofizitii. 
 
Dar chiar si mai tulburatoare este decizia Sfintului Sinod al Antiohiei aflat sub conducerea Patriarhului Ignatie IV, emisa  in iunie 1991. Conform acesteia, privitor la relatiile cu monofizitii sirieni urmatoarele masuri trebuiesc implementate:
 
  • Respect mutual si complet intre cele doua biserici cu privire la ritualuri, spiritualitate, mostenire si sfinti parinti;
  • Incorporarea parintilor ambelor biserici si in general mostenirea lor in curricula de educatie crestina si in invatamintul teologic;
  • Retinerea de la a accepta membri ai unei Biserici in sinul celeilalte Biserici oricare ar fi motivul invocat;
  • Organizarea de sedinte comune a celor doua Sinoade oridecite ori apare o asemenea necesitate;
  • Daca doi episcopi tinind de Biserici diferite fac un serviciu religios impreuna, cel cu majoritate de credinciosi va conduce acel serviciu;
  • Daca un preot apartinind oricarei Biserici se intimpla sa se afle intr-o anumita regiune, atunci acela va savirsi Dumnezeiestile taine pentru membrii ambelor Biserici, inclusiv Sfinta Liturghie si taina Sfintei Nunti;
  • Daca doi preoti tinind de ambele Biserici se intimpla sa se gaseasca intr-o anumita comunitate, atunci vor face cu rindul, iar in cazul in care vor liturghisi impreuna, cel cu majoritate de credinciosi va prezida;
  • Daca se intimpla ca un episcop al unei Biserici si un preot al Bisericii surori sa liturghiseasca impreuna atunci, in mod natural, episcopul va prezida.

Intr-alte cuvinte, Patriarhia Antiohiei a abandonat cu totul Biserica Ortodoxa si se afla in comuniune deplina cu monofizitii. Aceasta Patriarhie a decis ca sinoadele ecumenice – care intruchipeaza marturisirile definitive de credinta ale Bisericii – sint optionale si ca nu este necesar sa le acceptam ca sa fim parte a Bisericii Ortodoxe.
 
Prin acestea putem observa cum erezia ecumenismului opereaza la doua nivele. Mai intii Bisericile Stilului Nou accepta ideea de baza conform caruia alte trupuri crestine sint parte a Bisericii si ca Biserica nu este in mod exclusiv sinonima cu Ortodoxia. Acesta este ecumenismul in teorie. Apoi, aceleasi Biserici recunosc anumite trupuri eretice, asa cum ar fi Biserica Romano – Catolica si Bisericile monofizite ca fiind in fapt ortodoxe in doctrina si chiar intra in comuniune cu monofizitii. Acesta este ecumenismul in practica.
 
Ambele forme de ecumenism opereaza in Bisericile Stilului Nou la cel mai official nivel posibil. Au fost declarate in mod public de un Patriarh si au fost ratificate de un Sfint Sinod. Nu exista nici o alta modalitate care sa le faca mai oficiale decit sint. Mai mult, aceste declaratii oficiale nu trebuie considerate in mod izolat, ci in contextul efectului complet al ecumenismului asupra Bisericii. Nenumarati ierarhi au facut afirmatii blasfemiatoare negind practic fiecare dogma ortodoxa, se fac rugaciuni in comun cu ereticii in mod regulat, se da impartartasanie fara restrictie romano – catolicilor si altor heterodocsi, iar intelegeri ca si asa numita unire de la Balamand sau declaratia socanta recenta de la cea de-a 9-a Adunare a Consiliului Mondial al Bisericilor sint facute de delegatii oficiale ale Bisericilor Stilului Nou. Toate acestea exprima Teoria Ramurilor si un sir de alte erori.
 
Erezia ecumenismului a infectat nu numai una dintre Bisericile Ortodoxe locale, ci pe toate. Fiecare dintre Patriarhii a contribuit in mod propriu la pervertirea credintei ortodoxe: Constantinopolul prin ridicarea anatemelor puse de Sfintii Parinti asupra Bisericii Romano – Catolice, Alexandria prin acceptarea monofizitilor ca ortodocsi, Antiohia prin impartasirea din acelasi pahar cu monofizitii si toate celelalte Biserici ecumeniste in mod colectiv prin participarea in Consiliul Mondial al Bisericii si prin respingerea intelegerii patristice a Bisericii. Toate Bisericile ecumeniste sint in comuniune deplina unele cu celelalte si impartasesc aceeasi credinta ecumenista: credintele uneia sint credintele tututror, iar fiecare Patriarhie sprijina si incurajeaza gesturile ecumeniste ale celorlalte.
 
Cea mai importanta intrebare in acest moment ar trebui sa fie: ce trebuie sa faca credinciosii cind episcopii lor au cazut in erezie?! Raspunsul patristic este clar in aceasta situatie: ruperea imediata a comuniunii din cauza ca acei episcopi nu mai reprezinta Biserica ci un trup strain. Este imposibil pentru crestinul ortodox sa mentina comuniunea cu episcopii eretici din cauza ca Paharul Euharistic comun inseamna credinta comuna. Sf. Chiril al Alexandriei spune asa: “Trupul lui Hristos ne leaga in unitate” si ca “nu exista diviziuni in credinta intre credinciosi”. Iar Sf Apostol Pavel intreaba “ce impartasire are lumina cu intunericul?” sau “ce invoire este intre Hristos si Veliar?”
 
Cind episcopul monotelit Teodosie l-a intrebat pe Sf. Maxim Marturisitorul de ce s-a rupt de la impartasire cu Constantinopolul, acesta i-a raspuns:
 
"In a sasea indictie a ultimului ciclu Cyrus, Patriarhul Alexandriei, a publicat cele Noua Capitole [sustinind ca Hristos are o singura energie] care au fost aprobate de catre Constantinopol. Noutatile propuse in acel document au fost curind urmate de altele rasturnind astfel definitiile Sfintelor Sinoade. Toate acele inovatii au fost puse la cele de catre capetele Bisericii din Constantinopol, Sergius, Pyrrhus si Pavel, asa cum toate celelalte Biserici foarte bine stiu. Acesta este motivul pentru care eu, sluga-ti, nu ma aflu in impartasire cu tronul Constantinopolului. Cind incalcarile de la doctrina introduse de oamenii aceia vor fi respinse, cind cei care le-au aprobat vor fi caterisiti, atunci si calea catre mintuire va fi curata, iar voi o sa puteti umbla pe poteca lina a Evangheliei neimpiedecati de erezie. Cind o sa vad Biserica Constantinopolului mergind cum o facea mai inainte, atunci am sa intru de buna voie in comuniune cu ea, dar atita timp cit uriciunea ereziei persista in ea, iar episcopii ei ramin necredinciosi, nici un argument sau persecutie nu ma va convinge sa trec de partea voastra."
 
Cu o alta ocazie Episcopul Constantinopolului l-a intrebat pe Sf. Maxim:
 
Intri sau nu intri in impartasire su Biserica noastra?
 
Nu intru, a raspuns sfintul.
 
De ce?, a intrebat episcopul.
 
Pentru ca ati respins hotaririle Sinoadelor Ortodoxe, a spus Maxim.
 
La care episcopul a continuat: Daca este asa, atunci cum se face ca parintii acelor sinoade au ramas in dipticele Bisericii noastre?
 
La ce va ajuta ca-i pomeniti din moment ce le-ati respins doctrinele?, a contracarat sfintul.
 
Exemplele de genul acesta pot fi continuate aproape la nesfirsit, dar este de ajuns sa spunem ca regula de baza a eclesiologiei ortodoxe este aceea de a te retine de la impartasire cu episcopii eretici. Aceasta se aplica chiar si inainte ca acei episcopi sa fi fost condamnati de vreun sinod ecumenic, asa cum am vazut in cazul Sf. Maxim care a intrerupt comuniunea cu decenii inainte de condamnarea monoenergismului si monotelismului la cel de-al Saselea Sinod Ecumenic.
 
Modul de aplicare sanatoasa a acestor principii in zilele noastre ar trebui sa fie evident. Oricine se considera crestin ortodox trebuie sa se rupa de la impartasirea cu orice episcop care invata, ia parte in miscare sau numai promoveaza ecumenismul in chip direct sau indirect si trebuie sa se alature acelor crestini ortodocsi care deja au incetat contactele eclesiastice cu asemenea episcopi. Acei crestini sint fara doar si poate Stilistii sau Crestinii Ortodocsi Adevarati, cei care au respins erezia ecumenista in momentul in care a aparut si nu au acceptat niciodata sa se intineze prin impartasire cu episcopii care au schimbat credinta Sfintilor Apostoli. Cind crestinii conservatori ai Stilului Nou vor face acest pas, de-abia atunci vor umbla cu adevarat pe calea Sfintilor Parinti, se vor fi despartit de eretici si se vor fi alaturat cetei celor drept-credinciosi.
 
 
 (NB Stilul Nou nu inseamna doar Bisericile “Ortodoxe” care au adoptat calendarul gregorian reformat, ci toate acele Biserici care au aprobat sau adoptat ecumenismul si toate ereziile pe care ecumenismul le faciliteaza.)
Logged
Tags:
Pages: 1   Go Up
  Print  
 
Jump to:  

Powered by MySQL Powered by PHP Powered by SMF 1.1.18 | SMF © 2013, Simple Machines Valid XHTML 1.0! Valid CSS!
Page created in 0.055 seconds with 26 queries.